Un blog foarte lung...Imi cer scuze...
Ma duc si eu ca tot omul sa-mi beau berea zilnica la Rodica, crasma mea de cartier...Si cum prietenii lipseau cu desavarsire ma asez la o masa mai retrasa, ascultand ce mai povestesc oamenii la un paharel...Ce am auzit m-a ingrozit...O poveste luata parca din filme dar foarte adevarata...Din ce voi scrie acolo pot garanta ca s-a intamplat aievea...
Voi intra in pielea personajului ca sa fie mai interesanta aceasta patanie...( Nu voi spune numele reale a persoanelor in cauza din motive care sunt lesne de inteles...Asa ca va trebui sa le inventez)
...Ma uit la ceas...Este ora 16 si fiica-mea nu a ajuns acasa...E 8 martie, imi zic...Poate sta la o discutie cu prietenele...Dupa o jumatate de ora incep sa ma impacientez...Niciodata nu a intarziat de la scoala...Imi sum sotia la servici, intreband-o daca stie ca fata intarzie...Cecilia imi spune ca nu...Isi suna fata, telefonul ii era inchis!..Suna o colega de clasa a fiicei, care ii zice ca acum 15 minute s-a despartit de ea si ar trebui sa ajunga acasa si Diana, fiica noastra...Se face ora 5..Niciun semn din partea ei...Teama pune stapanire pe mine... Ies afara sa o caut prin cartier...Mi-era teama de ceva rau..Accidente sunt pe toate drumurile...Incepuse sa se intunece iar eu eram din ce in ce mai speriat...Acuma imi doream doar sa fie la un chef neanuntat noua si sa se distreze dar gandul parintelui o ia razna si se gandeste doar la ce este mai rau...Ajung in fata bisericii. Ma rog sa primesc un semn de la Diana...Neajutorat inconjor biserica de cateva ori...Intr-un interval de 2 ore sun atat eu cat si Cecilia la toate prietenele ei sau acasa sperand ca primim raspunsul izbavitor...Cred ca au fost pete o suta de apeluri...Cecilia plangea la telefon sunandu-ma la 3 minute...
- A venit Diana?!..Ai gasit-o?!...
..raspunsurile mele negative ii infiingeau tot mai adanc cutitul in sufletul ei de Mama...Tamam de ziua ei...Un cadou cat se poate de urat...Se intunecase de-a binelea!...Eram in culmea disperarii atat eu cat si Cecilia...La un moment dat suna prietena Dianei rugandu-ne sa o iertam ca a mintit pentru ca Diana nici nu a fost la scoala astasi...Soc total pentru noi!...Eram disperati!...Ne gandeam la ce este mai rau...Un frate si sora Ceciliei stateau ca pe ace...Maica-mea chiar in aceste ore a venit de la tara si eram impacientat pentru ca nu stiam daca a ajuns sau nu!...Mi-era teama sa o sun pentru ca mai mult ca sigur ma intreba ce face Diana si facea infarct, suferind cu inima, daca-i spuneam...Ea a crescut-o de mica cat timp noi munceam...Chiar si weekendurile si le petrecea la bunica-sa...Acolo avea prietenele!...Asa ca eu aveam 3 griji pe cap...Copila, Cecilia si Maica-mea...La un moment dat il sun pe cumnatul meu Mario, rugandu-l sa mearga dupa Cecilia la servici...Abia dupa patanie am aflat ca a capotat. La spital cand o cauta pe copila i s-a facut rau...Petreceam una dintre cele mai urate zile din viata mea...Imi sun cumnata( care are doi copii mici...Mi drag de ei de nu mai pot..in preajma lor uit de toate greutatile vietii...Ma linistesc iar cand ii vad cum rad cand ma prostesc eu, ma simt perfect...) si o rog sa o roage pe Ioana, (prietena, de fapt aproape sotia altui cumnat de-al meu) sa vina sa stea cu Cecilia acasa la noi cat timp eu cu Mario, vom merge sa o cautam prin puburi sau discoteci...Dupa 5 minute primesc raspunsul ca nu poate veni, avand treaba...Mi-a cazut extrem de greu aceasta stire primind inca un ciocan in moalele capului...O sun pe prietena cea mai buna a Ceciliei...Raspunsul ei: Te rog sa ma scuzi dar am musafiri!...Prietenie, oameni pentru care Cecilia ii in stare sa faca totul...Accept si aceasta lovitura si imi sun un prieten...In cinci minute era la mine acasa!...Asteptam sa apara Cecilia cu fratele ei, gandindu-ma sa plec cu Dorel prin puburi iar Mario sa aiba grija de sotie...La 19:30 apare Cecilia...Transfigurata de durere...In mintea ei se gandea doar la ce-i mai rau...Ne-am luat in brate, plangand amandoi...
- Sa-mi aduci copila acasa!..Jura-mi ca-mi aduci copila acasa!..doar atat mai putea spune...
- O aduc, ziceam eu...Promit!...
...Plec cu Dorin, prietenul meu sa o cautam..Nu stiam ca sunt peste 50 de puburi sau localuri in centrul orasului...Pe toate le-am luat la rand..In acest timp...Vorbeam la telefon si cu prietenul Dianei..Un putzoi cu un am mai mic ca ea...Avea doar 16 ani, el...Era impacientat, nu stia nimic de Diana...Ba mai mult, cand vorbea cu nevasta-mea PLANGEA intreband-o daca a gasit-o pe Diana...Eu tot incercam sa ii explic ca ar trebui sa o cautam impreuna, ca el stia locurile pe care le frecventau...refuzul lui m-a pus pe ganduri mai ales ca a zis ca el va dormi noaptea asta la un prieten...Asa le-a spus si parintilor lui...Mi se parea absurd... Eu daca aveam o prietena, urgent saream sa o cautam impreuna cu tatal ei...Dupa ce am terminat tot centrul orasului de cautat, ma indrept spre cartierul nostru cu ideea fixa ca ei sunt impreuna...Cecilia imi zicea ca nu se poate ca Viorel plange la telefon..Nu sunt impreuna...Ajung la blocul in care stiam ca locuieste Viorel, dar nu stiam scara... Sun la 4 dintre cele 6 scari intreband daca aici locuieste un baiat pe nume Viorel...Raspunsurile negative, ma omorau incetul cu incetul...Il sun iarasi pe Viorel spunandu-i ca sunt in fata blocului la el, rugandu-l sa iasa afara!...In acel moment imi inchide telefonul in nas nemairaspunzand la el...Eram socat!...Apoi o sun iarasi pe Cecilia spunandu-i sa vina cu Mario la blocul cu pricina...Dupa ce au ajuns, o mica minune s-a infaptuit...La penultima scara, intreband un om daca aici sta un Baiat pe nume Viorel, raspunsul a fost afirmativ..Mai mult, ii era unchi...Imi spune apartamentul..deja era ora 23:00...Sunam la usa, iar in momentul cand mama baiatului deschide se face ca gelatina..Tremura toata de teama...Ii explicam situatia iar ea pune mana pe telefon sunandu-si copilul...i-a spus ca in momentul asta sa vina acasa...cand am auzit acest lucru, am coborat jos, cu gandul sa-l strang de gat in momentul cand intra in scara blocului...Deja fumasem 2 pachete de tutun...Doar atat mai vroiam..Sa-l strang de gat!...Pana la urma sa aflu ca nu are cu ce veni acasa...Maram distanta era prea mare...Se trezest si taica-so, se imbraca, il suna ca in momentul asta venim noi la tine...ne da adresa, ajungem iar el ne astepta la vreo 200 de metri de caminul de nefamilisti unde zicea el ca doarme...Asta am observat in drum spre bloc...Taica-so l-a intrebat:
- Spune-mi daca Diana e cu tine...iar el nega cu inversunare...
- No, bine..Hai sa vedem daca minti sau nu...Mie imi venea sa-l omor...In momentul cand am intrat in scara blocului il mai intreaba odata:
-E cu tine?!
...A cedat, vazand ca noi eram hotarati sa mergem pana la capat...
- Da!..
In acel moment am simtit o descatusare incredibila in sufletul meu..ERA VIE!..Imi sun sotia spunandu-i ca am gasit-o...Bucuria fara margini a Ceciliei m-a linistit dar nu stiam ce ma mai asteapta..Inima mea greu incercata deja incepea sa dea rateuri...
Ajungem in fata usii, bate incetisor iar de dua usa se aude un glas:
- Cu cine esti?!, intreaba Diana...
- Eu cu tata, zice Viorel...
Ma mananca in fund si zic si eu: Copila deschide usa!..In acel moment s-a dezlantuit potopul...
- Nuuuuuuuuuuuuuuu, sa pleci, sa pleciiiii ca daca nu ma omor...
Incasam in continuare pumni in cap...
- Copila ce vrei sa fac?!...Spune-mi si fac, zic eu cu deznadejdie...
-Plecati toti...Doar Viorel sa ramana..Ma omorrrrrrrr!!!...Vreau sa va vad de pe geam...
Eram speriat de moarte...Cobor jos cu taica-so, ramanand doar Viorel in fata usii cu Dorin care a fost tot cu mine in acest timp...Diana nu se gandea la varianta asta...In momentul cand a deschis usa, Dorin a sarit direct pe ea, luand-o pe nepregatite...Socata, reuseste sa-i taie geaca lui Dorin cu cutitul dar forta de barbat isi spune cuvantul, reusind pana la urma sa-i ia arma alba din mana...O sa-i fiu recunoscator toata viata lui Dorin..El mi-a salvat fata chiar cu riscul de a fi el cel injunghiat!
Nestiind ce se petrece, nestiind ce sa fac urc cu teama in vagauna aceea...O camera de burlac, mizerabila...Ei doi inchiriase camera pentru o noapte...Pentru Viorel era simplu..A doua zi venea linistit acasa ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat dar Diana ce facea?!...In mod normal, de frica ispravii pleca in lume...Si atunci era clar ca se intampla ceva rau cu ea...
Pe o noptiera era o pizza, o scrumiera plina de chistoace, in bucatarie o butelie de vin aproape goala iar ce este mai grav am observat ierburi, droguri...Copila mea era sub influenta lor...Tremura toata..nu stiam ce sa fac!..cum sa o calmez...eram praf!...Cu vorba buna, nu am putut-o convinge sa vina acasa...ii ziceam sa o sune pe Maica-sa...S-a o faca pentru maica-sa... Nimic...drogul e drog...Trecuse deja o jumatate de ora de rugaminti...
- Copilaaaaaa, intelege ca Bunica-ta a facut infarct si e la spital, spun eu pe negandite...
In acel moment observ ca isi revine, socul pune stapanire pe ea si din acel moment vroia doar sa mearga la spital sa o vada pe cea care a crescut-o de mica...
Acum eram eu in dificultate...Intr-un final plecam din casa aceea ordinara dar in drum spre masina..am capotat!... Am cazut lat!...Nu stiu cat timp am fost inconstient dar mi-am revenit la un moment dat in palmile date de Dorin iar copila era pe mine, plangand, urland sa ma trezesc si tinandu-ma strans in brate...Partea stanga amortita... era clar! Un nou Preinfarct...Al 3-lea in 2 ani... De acum pot spune ca voi "juca " la profesionisti...Cu Infarcturi...
La 2:30 ajungem in sfarsit acasa...
...Oferindu-i sotiei cel mai frumos dar pe care un barbat il poate oferi unei femei: Propria-i fiica!...
Un Cadou de 8 Martie...
Acum dupa o luna de la evenimente pot spune ca Diana s-a cumintit, invata, e la timp acasa, dar teama inca nu ne-a parasit...trebuie umblat cu manusi...
...cam asta a fost istorisirea iar voi copii care va credeti buricul pamantului sa nu faceti la fel pentru ca se poate intampla sa ramaneti fara parinti...Durerea-i grea..aceea durere de parinte...Invatati, fiti politicosi cu oamenii in varsta, respectati si ganditi-va ca si voi la randul vostru ve-ti avea copii...
Sa fiti cuminti!!!,,,Iar noi, astia "expiratii" avem si noi un suflet, nu va bateti joc de el...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu