Fantezie...

M-am uitat la stelele de pe cer. Ce frumoase erau si ce departate unele de altele se aflau... Am ajuns langa o stea si m-am uitat la Pamant. Ce frumos era...Dar oamenii de pe el ce departati unul de altul erau... Am fortat visul un pic, ajungand in iad... putini oameni. Mi s-a explicat ca-i vad doar pe cei care mi-au gresit. I-am iertat si acum iadul e gol... M-am dus apoi in rai. Superb...prietenii mi-erau alaturi... Ne-am simtit bine, nu vroiam sa mai plec. Un inger mi-a soptit: inca nu e timpul, misiunea ta pe pamant nu s-a terminat inca... Mai ai timp sa repari ce-ai stricat si sa strici ce-ai construit rau... Ai timp sa faci lucruri bune, dar fa-le fara graba si-n iubire de aproapele tau...Acum du-te !!! Am ajuns langa o stea si m-am uitat la Pamant. Ce frumos era...dar oamenii de pe el ce departati pareau... As fi vrut sa-i adun pe toti in jurul meu si sa le spun cat de mult tin la ei...La toti. Am ajuns pe pamant si m-am uitat la stele... ce frumoase erau... am vazut primele uniuni de stele: constelatiile Gemeni si Orion, Carul mare si carul mic si multe altele...Am vazut un tot unitar...Am vazut Universul!!! Emanau mai multa frumusete decat inainte sa le observ si eu... Cele singuratice mi se pareau triste si reci... Asa si pe Pamant sper sa vad unitatea intre oameni... vreau sa vad Omenia... Ea exista, toti oamenii o au, dar putini o lasa sa iasa din sufletul lor si sa o daruiasca tuturor...